De unde crezi ca scriu acum?din spital.Sectia cardiologie. :) E un fel de exercitiu de reanimare. Privesc pe fereastra si-mi zic; Ferice de cei ce stiu sa se bucure de viata! In fond, fericirea e usor de dobandit, daca esti de acord cu aforismul ca fericirea nu e altceva decat suma tuturor nenorocirilorcare ar fi putut sa se intample si nu ti s-au intamplat:)...aici,pe scectie, am fost in compania unei femei care si -a pierdut mintile din cauza "dragalasului ' ei sot, Vasile. dar ea il striga intr-una tot pe Vasile. Nu m-am putut abtine sa nu gandesc: Sa ma bucur ca n-am ajuns sa -l strig pe "Vasilea" al meu cu ochii tintiti in gol;desi sunt la un pas de prabusire...Nu e prea vesela povestea, nu?
Iti imaginezi zi si noapte strigand intr-una.Ma doare sufletul ca nu pot s-o ajut. Momentul sfasietor a fost cand a venit Vasile. A venit sa o duca la un alt spitall,cat mai departe sa nu mai fie deranjat de medici...Biata femeie s-a agatat de bratele lui, privindu-l fix in ochi,fara un cuvant. Incercarea lui de a se desprinde a fost zadarnica pana i-au facut calmante bietei femei,si au plecat,ea in carucior, el pe langa, agatat de mana ei.Se adunasera bolnavii, unii injurau, o femeie blestema in gura mare,unei colege ii licareau lacrimi .Lacrimile mele se impietrisera undeva,pe dinauntru, se faceau boolovani, mormane de piatra , golgote de stanca. Si eu urcam, zdrelindu-mi sufletul,incercam sa ajung undeva departe,sa nu mai aud glasul acela care-l striga pe Vasile si care se intretaia, aiurea, cu ecoul gandului meu...
Iarta-ma pentru povestea asta trista.Ar trebui sa inchei ,ma simt istovita si apoi, mai e putin din perfuzie si plec acasa...
:) Stiai ca suferinzii de inima sunt de doau feluri?Unii care din primul sut sau soc spun adio vietii, altii care cu voia sau fara voia lor, devin sclavii dictonului "boala lunga, moarte sigura". Eu fac parte din a doua categorie.
Iata , aici in spital,de data asta de cealalta parte a baricadei,printre intepaturi(de seringa) si inghitirea amarelor hapuri cu destinatia "cor pacatos"am timp sa reflectezasupra existentei mele, sa fac bilantul celor implinitesi a celor ramase la nivel de aspiaratie,Trag linie si ma declar nemultumita asupra celor "neimplinite"si hotarasc: Fruntea sus!Inainte!Chair daca tu nu ma mai poti auzi, frumosul meu gand albastru!
Asta e tot ce-ti pot oferi acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu