gand

Mi-e privirea incetosata de la atatea medicamente. Azi am avut o zi proasta in spital ,toate perfuziile alea m-au facut confuza; nu e bine... Ganduri negre imi tin mintea treaza , desi incerc sa dorm... ce-a fost viata mea?; cum ar fi fost viata mea in alte conditii... as mai fi ajuns aici?

dar, iar revin :ce faceau ceilalti oameni cand eu aveam in ochi fantani arteziene unse cu durere?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi numaram pe degete esecurile?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi agatam in visin toate visele, gandind ca nu e moarte pt. ele?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi inghiteam trecutul in bucati mari si-l renegam azi pentru ca maine sa il pretuiesc ca pe cel mai mare dar?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu sclipeam de nebunie si curaj si inima-mi era un clocot de amintiri si planuri?

Ce fac ceilalti oameni? Acum. In clipa asta. Ce faci TU???

zambesc amar: mi-a fost dat sa cunosc visiniul, si ,intr-o clipa nu mai e....De ce? Pentru ce? Pentru cine? Am pornit in cautarea mea, pe drumuri neumbalte pana acum si m-am trezit cu o raza de  lumina in ochii mintiisi ai sufletului. M-au furat valurile imaginatiei si  m-au parasit la poarta unei oaze pe care o visam sa fie numai a mea> Dar acolo te-am gasit pe tine instapanind-o si eu nu m-am intristat, ci , dimpotriva m-am bucurat ca nu mai eram singura... acum nici oaza nu mai e...era speranta mea...dar s-a dovedit a fi aceeasi fata morgana.Dragul de Tavi, m-a simtit daramata, mi-a trimis melodia asta:) E singurul care m-a intrebat ce fac, nu din complezenta ci ,inclin sa cred ca era chiar interesat de cum ma simt...

Nu pot sa nu ma gandesc la tine...si la tot ce ni se intampla, si nu reusesc sa inteleg,pur si simplu nu reusesc...astazi am tot sperat ca ma asteapta un semn e la tine desi presimteam ,mi-era teama sa vin aici sa deschid si sa accept dezamagirea... dar asta e... trebuie sa fii si tu de acord cu mine cand spun ca noi, tu si eu, luam totul de la inceput, pornim de la zero; viata noastra de pana acum apartine trecutului, nu putem fi gelosi sau invidiosi pt ce a fost ...

... Si de fiecare data,in clipe de neliniste, de indoiala va apare cate un " dar daca"... Asa ca era mai bine sa nu fi stiut nimic , sa fi trait clipa.Dar atat . Clipa.Sa nu conteze restul.

Ce fel de om esti tu? Cati oameni sunt in tine?Sa raspund tot eu: Multi! Foarte multi!Pe unii dintre ei i-am cunoscut, pe altii, cu intuitia mea de femeie ii intuiesc, dar drama vine de acolo ca , pe cei mai multi nu-i stiu, nici nu banuiescin ce fel vor evolua si ce surprize imi vor face.. .:) Dintre toti, il prefer pe cel care mi-a strans mana pe furis, undeva, candva...

Acum sunt cu mintea in varfuri,o invat sa faca balet; trandafirul acesta alb adus de puiul meu ma acuza ca n-am indraznit sa -l miros; ceasul imi poarta raca printre ore si tu... TU ce faci acum? Eu .. eu te imbratisez in nuante de albastru...

Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul.. Sunt totul si, totusi, nimic.. Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau? Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine.. Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta..