Gand albastru

Frumosul meu gand albastru, bate iarna in gradina sufletului si-n plans de anotimp cu plans de Mos Dezghet,iar tu,Albastrule total, imi cutreieri zapezile primaverilor nemuritoare... As vrea sa fii aici ,langa mine sa-mi incalzesti lacrima care s-a furisat pe obrazul tau,inflorindu-mi bucuriile;esti de fapt aici,langa mine, parca dintr-o ancestrala menire sa plamadim dragostea impreuna...
Te opresti doar o clipa sa-mi alinti privirea cu un strop de apa vie si sa ma iei cu tine in imperiul fara varsta al uitarii si neuitarii unde noi amanoi vom fi mereu impreuna...
     Dar ce vorbesc eu? Tu esti atat de real departe de mine incat eu voi cobori brusc din norii mei cu ochi albastri, cand iti voi auzi glasulsi voi avea revelatia ca o particica din sufletul tumultuos al poeziei tale a ramas in mine,INALTANDU-MA...Ne vor traversa cativa ani-lumina(ziceai doar 40?) Da, frumosul meu gand albastru, acestia suntem noi....
Nu esti aici, desi la lumina ochilor tai ar trebui sa-mi incalzesc sufletul si gandul si zborurile toate... Am o foame nebuna de lumina ochilor tai...
Pentru aceasta foame,iti multumesc...