Sunt lucruri pe care nu ti le-am spus niciodata. Multe dintre ele… nici nu ti le voi spune. Intrebari la care niciodata nu ti-am raspuns. Ca nu am vrut. Ca n-am putut. Ca n-a fost momentul. si momentul a trecut, si momentul era ala.
Si ai inotat pana la mine atatia ani, printre niste alti oameni care nu te-au intregit. Ma vedeai undeva la capatul drumului si nu puteau ajunge la mine, cu cat inotai mai repede cu atat ma ducea valul mai departe. Numai ca din cand in cand, un reflux puternic ne aduce fata-n fata. Si-atunci…stop! Nu vorbesti. Nu vorbesc. Nu te privesc in ochi sa nu te arda sagetile din ei.
Ne mintim, inca ne mintim. Nu-i nimic cum trebuie. Ne privim vietile din ungherul asta ascuns in care nu avem nevoie decat de carsaful mototolit si de paharul de sampanie. Si unul de altul sa ne potolim foamea. Ne privim vietile ca si cum n-ar fi ale noastre si nu le vrem. Ne vedem pe noi insine in oglinda atator greseli, si unul in celalalt, cu-acelasi destin, pe cai separate.
Sunt intrebari la care nu ti-am raspuns niciodata.
De ce?! Fiindca te-am iubit. Fiindca te iubesc. Fiindca am vrut sa cunosti viata mai inainte de-a ma cunoaste pe mine.
De ce nu te uit? Dar…de ce nu ma uiti? De ce inghiti in sec cand nu mai ai apa lacrimilor mele s-o bei?
Sunt intrebari la care nu primim raspuns niciodata. Si altele, la care nu raspundem niciodata. Si poate ca ar trebui s-o facem. Lumea ar fi, poate, mai clara, mai…cuminte. Mai calda.
Sunt intrebari pe care ti le-am citit in ochi iubindu-ne. Intrebari la care nu vrei sa stii raspunsul. Intrebari. Teama. Si niciodata raspuns.
Si eu te iubesc! Si voi scrie asta pe blog in fiecare zi, daca atat pot sa fac si numai asa pot sa iti spun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu