vineri, 8 octombrie 2010

declinand iubirea...

Sa-ti spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva tai insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea  inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi
A muri  intr-o cutie sferica, disperare, o, limita, egoism si o banca a cosmosului in care a fost depusa, nu limita, ci limitarea.
Intelegand iubirea ca pe o forma a erorii, eroarea ca pe o indepărtare de lege, legea ca pe un fiind a lui este, simtim iubirea ca o indepartare de este, ca pe o indepartare fie in imaginar, in nefiind, fie in obiecte, in murind. Ne reprezentam iubirea ca pe orice alt numar în afara lui zero.
Iubirea abstracta, mai putin sesizabila, se manifesta prin angoasa, prin neliniste calma.  Insa intamplator, orice poate iubi.
O pereche de indragostiti traverseaza parcul,tinandu-se de mana, mai tarziu vor trece din nou pe aici, dar vor avea o altă expresie in ochi si un alt inteles in stransoarea mainilor lor, acum puritatea zorilor este in ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu